Jocurile video rareori se traduc direct în filme bune (numiți cinci filme bune despre jocuri, așteptăm). Mai demne de luat în seamă sunt jocurile tie-in născute direct de pe marele ecran – iar Casper, adesea trecut cu vederea, este un exemplu perfect în acest sens.
Mulți copii din anii ’90 își amintesc de ieșirea din filmul veselului ghoul din 1995; acest joc fermecător, totuși, este fixat în mintea multor jucători ca fiind unul dintre cele mai dificile puzzle-uri de bătut chiar și după 25 de ani. Bazat vag pe film, Casper trăiește (erm, sau nu) în speranța de a-și face prieteni în Dr. James Harvey și fiica sa Kat, noii rezidenți ai conacului Whipstaff Manor. Pare destul de simplu, nu-i așa?
Greșit. Scopul tău final este să asamblezi The Lazarus, o mașină pe care tatăl lui Casper a inventat-o în încercarea de a-l readuce din morți, care îi va permite micuței fantome să stabilească mai multe legături umane decât îi permite forma sa transparentă. Din nefericire pentru Casper, pentru a obține piesele trebuie să-i evite pe băgăcioșii Unchiul Stretch, Unchiul Stinkie și Unchiul Fatso, care sunt mai mult decât fericiți să secătuiască energia fantomatică a eroului nostru pentru a-l împiedica să descopere secretele conacului.
O fundătură
(Credit imagine: Interplay)ABONEAZĂ-TE!
(Credit imagine: Future, Remedy)
Acest articol a apărut pentru prima dată în revista PLAY – Abonează-te aici pentru a economisi la prețul de copertă, pentru a primi coperte exclusive și pentru a primi revista la ușa sau pe dispozitivul tău în fiecare lună.
Dar stați puțin – când am descris debutul lui Casper pe PS1 ca fiind dificil atunci când era destinat copiilor, s-ar putea să vă ridicați sprâncenele. Cum poate o fantomă zâmbitoare care vrea să-și facă prieteni în viața de apoi să provoace atâta frustrare? Eram noi niște gameri de doi bani în copilărie? Să intri o oră în joc îți va răspunde la aceste întrebări.
Pentru început, Casper nu poate zbura prin pereți. El se bazează pe o colecție de chei și power-up-uri de transformare pentru a progresa. Plutind prin pahare de lapte, broccoli și alte alimente te recompensează cu puncte morph, pe care le cheltuiești pentru a te transforma în diferite obiecte de uz casnic pentru a-ți îndeplini misiunea. Singurul power-up „gratuit” este Smoke morph; folosirea acestuia la o gură de aerisire sau la un piept de coș de fum îl transportă pe Casper într-o altă zonă a conacului într-un suflu de fum (mănâncă-ți inima, Alucard). Cu toate acestea, ca și în cazul multor fațete ale acestui joc, nu este atât de simplu. Unele guri de aerisire te duc la o a treia locație, în timp ce altele te trimit direct înapoi, ducându-te înapoi în sala principală de la început.
Vă veți da seama rapid că acest joc nu vă oferă o mână pe care să o țineți. Progresarea poveștii se face în ritmul tău și pune la încercare atât răbdarea, cât și memoria. Casper te încurajează să gândești în afara cutiei și te obligă adesea să te bazezi doar pe tine însuți. Obținerea unei chei roșii te poate umple de bucurie, până când te întorci înapoi pentru a găsi o anumită gură de aerisire pentru a localiza ușa acesteia și îți dai seama că ar putea fi ascunsă la vedere, deoarece are o vedere izometrică de sus în jos. Acesta este genul de joc în care păstrarea unui caiet la îndemână poate face minuni.
„Coloana sonoră repetitivă (și declarațiile frecvente ale lui Casper de „Nu pot face asta”) care îți însoțește situația este la fel de memorabilă ca și puzzle-urile.”
Coloana sonoră repetitivă (și declarațiile frecvente ale lui Casper de „nu pot face asta”) care îți însoțește situația este la fel de memorabilă ca și puzzle-urile. Sunetul se căsătorește perfect cu elementele vizuale – atmosfera sinistră a mansardei abandonate devine de-a dreptul înfricoșătoare datorită temei sale dedicate. Melodiile cu tonuri ieșite din comun te pun pe gânduri în timp ce încerci să plasezi piesele de puzzle într-un cadru, dorind să te întorci la parter într-o zonă cu un sunet vesel și bine luminată. Când auzi tema lui Casper este întotdeauna o plăcere, deoarece aceste camere sunt de obicei zone fără unchi.
Deși este mai capricios decât alte titluri lansate în același an, Casper stă umăr la umăr cu jocuri precum Tomb Raider și Resident Evil în ceea ce privește provocarea. Lăsând la o parte ritmul și subiectul, backtracking-ul, luptele cu șefii și misterele rezolvabile sunt la fel de puternice ca cele ale contemporanilor săi. În timp ce perspectiva de sus în jos a fost de școală veche chiar și la vremea respectivă, aceasta îl face puțin mai ușor să se întoarcă la el după atâția ani.
Într-o epocă în care nu puteam căuta walkthrough-uri cu ușurință, dacă nu cumva chiar deloc, este un miracol că cineva a reușit să vadă finalul acestui joc. Reputația sa i-a adus un loc pe lista de dorințe a multor gameri. Există o tenacitate a jucătorilor care au finalizat Casper; a devenit propriul Everest și o aventură de puzzle care merită revizitată, deși, deoarece este un joc licențiat, este puțin probabil să aveți ocazia, cu excepția cazului în care reușiți să înviați un hardware original cu o mașină Lazarus.
Acest articol a apărut pentru prima dată în revista PLAY – Abonează-te aici pentru a economisi la prețul de copertă, pentru a primi coperte exclusive și pentru a o primi la ușa sau pe dispozitivul tău în fiecare lună.