În ultimii ani, o fiară proaspătă a ieșit din criptă și a ajuns pe ecranele cinematografelor: continuarea moștenită. Spre deosebire de rebooturi sau remake-uri – care resetează complet o proprietate intelectuală și o iau de la zero – secvențele moștenite (sau rechizitoriile) se bazează direct pe intrarea originală dintr-o serie, ignorând frecvent alte continuări și valorificând în același timp personajele clasice.
Este un fenomen adesea (deși nu exclusiv) asociat cu horror-ul – cum ar fi trilogia Halloween a lui David Gordon Green – și pare să câștige teren: numai anul acesta am avut Evil Dead Rise, Scream 6, Saw X și The Exorcist: Believer, toate acestea încercând, în diferite moduri, să reînvie francizele respective. Dar oare funcționează?
ABONAȚI-VĂ!
(Credit imagine: Total Film/20th Century Studios)
Acest articol a apărut pentru prima dată în revista Total Film – Abonați-vă aici pentru a economisi prețul de copertă, pentru a obține coperte exclusive și pentru a o primi la ușa sau pe dispozitivul dumneavoastră în fiecare lună.
Cifrele din box office par să indice „da”. Horrorul este un gen notoriu de bancă și există posibilități interesante de a da o nouă viață unor oase vechi, mai ales atunci când unele serii pot beneficia de pe urma tăierii intrărilor din trecut. Rezultatul poate fi un multivers de tip „alege-ți propria-aventură”, oferind fanilor opțiunea de a explora mai multe fire narative fără a scrie nimic în afara canonului.
Poate că întrebarea mai amplă, totuși, este dacă secvențele moștenite sunt în mod inerent mai bune decât remake-urile mai tradiționale. Unele dintre cele mai mari filme de groază din toate timpurile (The Thing al lui John Carpenter; The Fly al lui David Cronenberg) sunt remake-uri, demonstrând că resetarea completă a liniei temporale – dar păstrarea ideii centrale – poate avea rezultate palpitante.
Cu toate acestea, adevăratul motiv pentru care secvențele moștenite cunosc un asemenea avânt în acest moment ar putea fi mai uman: nostalgia. Cu seriale precum Stranger Things, care se inspiră adânc din puțurile culturii pop de altădată, privitul în trecut este o afacere mare, iar atragerea publicului cu remixuri ale unor canoane clasice – fără a fi obligat la continuări mai mici – are sens din punct de vedere comercial.
Dar există semne că oboseala publicului s-ar putea să se instaleze, The Exorcist: Believer înregistrând performanțe sub așteptări în weekendul de deschidere. Având în vedere că sunt planificate încă două continuări în trilogia propusă de Blumhouse pentru „Posesie”, poate că lecția este că, indiferent dacă este vorba de mărci consacrate sau de proprietăți noi, studiourile ar fi mai bine să își amintească vechea mantră Pixar conform căreia „povestea este rege” și că amintirile de bun augur nu te vor duce departe.
Acest articol a apărut pentru prima dată în ediția Bikeriders a Total Film și puteți cumpăra în continuare un exemplar aici.
Pentru mai multe, consultați ghidul nostru cu toate noile filme de groază aflate în pregătire.